marți, 22 aprilie 2008

Intalnirea ASJC de luni seara

Hello dragi boboci!
 
Dupa cum v-am promis, iata mailul lamuritor cu privire la proiectele in derulare ale ASJC. O sa va rog mult de tot ca aceia dintre voi care s-au gandit si vor sa se implice intr-unul dintre acestea sa dea mail responsabilului ASJC cu proiectul si sa ii confirme. Va mai rog sa ma adaugati si pe mine (denisanica@gmail.com) la cc, ca sa primesc si eu acelasi mail sa facem un pic o evidenta. Ah, si esential - semnati-va mereu in mailuri, ca nu intotdeauna adresele sunt concludente :)
 
1. National: CheFest, Bucuresti, 15-18 mai 2008
    Cei care vor sa se bage stiu ca intalnirea cu toti coordonatorii o sa fie maine, la 19.30, la sediul organizatiei Ecotur, undeva prin Moxa. Ne vedem la 19.15 in Romana ca sa mergem impreuna, ca nici noi nu stim exact unde e. Aduceti cu voi rabdare! Cine e interesat sa ma contacteze: denisanica@gmail.com
 
2. Start Internship 2008, Bucuresti, mai 2008
Cei de la Junior Achievement impreuna cu o gramada de ambasade, universitati si asociatii din mediul de afaceri si studentesti (vedeti pe site http://www.startinternship.ro/) organizeaza acest targ de internshipuri pentru studentii romani. Se inscriu companii si studenti, iar la targul propriu zis studentii isi gasesc internshipuri platite, pentru vara, in companii romanesti. Noi o sa fim parteneri in organizarea acestui fair si trebuie sa ne ocupam, momentan, de promovare. Asta inseamna de dat mailuri pe grupuri de discutii, mass-uri pe messenger (organizat, evident), promovat pe bloguri, lipit afise prin facultate si altele. Ceva mai incolo o sa ajutam si la organizarea efectiva a targului. Daca vreti sa va bagati contactati-ma: denisanica@gmai.com.
 
3. International: Provocations of European Citizenship, Bulgaria, 22-26 iulie 2008
    Cei interesati sa imi dea mail mie (denisanica@gmail.com) ca sa va pun la curent cu ce se intampla si sa va explic despre ce este vorba pana acum. In prezentare scrie asa:
The objects of this project are “making popular of conception of active European citizenship at regional level” and “contribution to improving the knowledge of the young people for European reality and the informative function of media.
 
4. International: IsWint, Timisoara, 21-30 iulie 2008 
    Va pun aici prezentarea evenimentului de pe site-ul lor (http://iswint.ro/):
This year, the activities during "International Students Week in Timisoara" take place according to the theme: "Revolution: real vocation meets virtual education". We are living in a world ruled by technology - however we decided to prove that we can make a change. Mixing the classical with the modern, bringing together talent, skills, accessibility and communication speed - these are the means throughout which we hope to achieve our goal. In the actual context of globalization,the risk of losing identity is growing every day. We are willing to facilitate and encourage activities which aim at building a system based on personal values and vocations.
    Si acuma partea noastra, workshopul pe care il vom sustine:
Write It Right - This workshop is addressed to international students between 18 and 30. Its purpose is training, developing and exploiting the abilities for redacting a journalistic project on a common subject. The participants will attend all the other activities included in the festival and will take interviews to the organisers, participants and partners. They will be initiated in redaction  techniques by means of trainings and presentations held by journalists and a visit to a so-called editorial office. The result will consist of a brochure, which will be published in collaboration with a local editing house and will summarise the participants. testimonials, articles on the other events, pictures, conclusions and surprise interviews.
    Coordonator caruia sa ii dati mail daca va bagati: Carmen Paun - krmen_paun@yahoo.com
 
5. International: Daegu, South Korea, 2008
    Proiectul se intituleaza "Career Oportunity in Daegu English Village in South Korea". Cei care aplica semneaza contracte de 1 sau 2 ani si sunt platiti cu o bursa de 500 de euro pe luna, depinzand de calificari. Se platesc avionul si cazarea + masa (3/zi) plus cursuri gratis de limba si cultura coreana sau de programare. Functiile pentru care pot candida studentii sunt acelea de asistenti ai instructorilor americani in cadrul cursurilor tinute de acestia.
    Treaba ASJC, momentan, este sa faciliteze comunicarea dintre Dr. Sung Jin Lee (coordonatorul proiectului) si studentii de la noi din facultate care sunt interesati de asta. Tipu' o sa vina in Romania si o sa le prezinte programul studentilor, iar noi trebuie sa organizam intalnirea. Intre timp o sa intermediem legatura dintre ei (studenti-nenea corean), promovand evenimentul la modul "powered by ASJC" si o sa dam adresa noastra pentru informatii suplimentare inainte de prezentarea propriu-zisa. Cine vrea sa se bage sa ajute la coordonarea intregii chestii sa imi scrie mie: denisanica@gmail.com
 
Acestea fiind zise va urez o dimineata placuta si sper sa primesc feedback de la voi cat mai curand. A, si puteti adauga impresii despre intalnirea noastra (chiar si despre berea ce a urmat :P ) si orice sugestii.
 
Denisa Nica
vice-presedinte ASJC
+32 488 463 073
+40 722 628 004
 

luni, 19 noiembrie 2007

Dordeacasa se muta pe Wordpress

M-am suparat ca Blogspotu' nu ma lasa sa fac multe din lucrurile pe care mi le doream sa le fac pe blog, asa ca mi-am luat textele in spinare si m-am mutat pe Wordpress. Ma gasiti la adresa:

http://dordeacasa.wordpress.com/

Blogul poarta acelasi nume, difera doar domeniul. Oricum, ce ma oftica este ca nu mi-am putut lua si comentariile. Dar sunt convinsa ca recuperam intre timp. Ne vedem la adresa de mai sus!

Undeva acasa...

... cineva are nevoie de mine. Pentru ceva absolut nesemnificativ, insa conteaza. Conteaza ca exista un om care imi simte lipsa si care are cu adevarat nevoie de mine. Conteaza atat de mult incat ego-ul meu se umfla de mandrie, gata-gata sa acopere dorinta unei prietenii sincere.

Ultima oara cand cineva a avut nevoie de mine am ramas complet dezamagita. Cat de trist este ca nimeni sa nu poata trai fara tine? Sper sa nu aflu vreodata. Pana atunci, mersi Carmen pentru "Tango to Evora". Ma linisteste de fiecare data. Prima melodie fara versuri care m-a facut sa imi dea lacrimile degeaba, fara sa am vreun motiv.



Later edit - clipul e penibil. Incercati sa ascultati doar melodia.

Stupeur et tremblements

Asa se cheama cartea pe care a trebuit sa o citesc pentru cursul de franceza. "Stupeur et tremblements". E scrisa de Amélie Nothomb, autoare belgiana foarte in voga, devenita celebra tocmai datorita acestui volum.

Am zambit mult dupa ce am citit cartea. Vorbeste despre experienta ei in Japonia, unde a lucrat un an pentru o companie. Extraordinar simt al umorului si o capacitate de a descrie fascinanta. Mi-a placut mult s-o citesc in franceza, mai ales ca ma cam plictisisem de ziare si de Cosmo.

Acum mi-am cumparat "Acide sulfurique", tot de Amélie Nothomb, si "100 coups de brosse avant d'aller dormir", de Melissa P. Adica aia porno, in care fatuca de 15 ani isi povesteste viata sexuala in detaliu.

Imi iau cartile de la Pele Mele, adica un anticariat de la parterul locuintei mele. Am dat pe fiecare in parte cate 3 sau 4 euro si chiar ca sunt o afacere. Ma oftic doar ca n-au nimic de specialitate, ci doar romane. Bun si-asa.

Va tin la curent cu viitoarele achizitii. Si ma oftic ca o sa le las aici, probabil, pentru ca nu voi avea loc pentru ele in valiza. Uf.

duminică, 18 noiembrie 2007

Erasmusii mei / My Erasmus friends

Cine sunt ei? Sunt cei patru studenti care, alaturi de mine, vor petrece un semestru in Bruxelles, pentru un stagiu Erasmus la IHECS. Sunt singurii mei prieteni de aici si mi-s dragi tare. Iata-i:

Anna


Vine din Ungaria, din Budapeşt (asa pronunta ea). Vorbim numai in engleza intre noi pentru ca ne este mult mai usor. Adica foarte urat din partea noastra, ca nu d'asta am venit la Bruxelles. Mi-e cea mai apropiata prietena din Belgia si iesim oriunde numai insotite una de cealalta.

Gianluca



E italian. Vine din Roma. Ne-a facut macaroane si paste cu sos bun bun de tot, ne-a cantat Radioheads la chitara si vorbeste cu noi numai intr-o franceza stalcita ca naiba, de tre' sa il intrebi de cate trei ori ce naiba a vrut sa zica. E baiat fain, dar cam fixist de fel. Nu-l poti scoate in cluburi (am incercat noi si s-a carat dupa trei minute), dar e dornic de socializare.

Tereza



E tot italianca, tot din Roma. Merge la aceeasi universitate ca si Gianluca, doar ca s-au cunoscut aici. Ma termin de ras cand ii aud cum vorbesc intre ei franceza, desi sunt din acelasi oras. Chiar si cand nu se inteleg, ei incearca. Nu i-am auzit niciodata vorbind in italiana :) E fata faina, dar putin prea emotiva. A avut mari probleme de integrare si eu si Anna ne chinuim sa o facem parte din grup.

Sophie



Nemtoaica din Munchen. Nu stiu sa pun doua puncte pe "u", dar intelegeti voi. Are cel mai bun accent frantuzesc dintre noi, chit ca limba ei e total paralela cu franceza. Nu prea iese cu noi, dar e fata faina. E placuta si i se inroseste nasul foarte tare de la frig.

Astia-mi sunt Erasmusii. Probabil oameni pe care n-o sa ii uit niciodata si de care o sa imi fie dor. Ei imi fac mai placuta sederea aici.


English version

Who are they? They are the four students who'll spend, just like me, a whole semester in Brussels, doing an Erasmus stage at IHECS. They are the only friends I made here and I got to care about them so much. Here they are:

Anna

From Hungary. Frum Budapesta. We only talk in English since we’re lazy to practice our French and because it’s so much easier for us. That sucks, 'cos we didn’t come here for that! She’s the closest friend I have here and I only go out if she’s coming.

Gianluca

Italian. From Rome. He cooked for us macaroni and other type of pasta covered in super delicious sauce (I'm horrible with food, can't tell what the hell was that), he sang Radioheads on his guitar and he only speeks in French. Strong Italian accent in his pronounciation, so I always ask two or three times what the hell was he tryin to say. He’s a nice guy, but he has his own issues, just like everybody else. He won’t go out in clubs (me and Anna tried to take him, but he was breaking the door to leave in three minutes), but he’s very open.

Tereza

Also Italian, also from Rome. She goes to the same university as Gianluca, but they met here. I’m laughing each time I see them communicate – they talk in French, even though they’re from the same city! Even when they have difficulties, they keep struggling J She’s a cool girl, but a bit emotional. She had troubles accomodating to Brussels, so me and Anna try our best to help her fit.

Sophie

German. From Munchen. I have no idea how to put the two-stuff symbol on the “u”, but you get the point. She's havin the best French accent in our group, even though her native language is completely different. She doesn’t go out so much with us, but she’s nice. She’s sweet and her nose gets really red when it’s cold.

Here they are, my Eramus friends. Probably people I’ll never forget. People I’ll always remember and smile. People I’ll miss once I’m back home to Romania. These are the people that make me enjoy my stage here.

Azi am fost la Anvers

Si nici macar n-am vizitat mare branza. Adica nu am vizitat nimic, am dat doar o raita prin oras si ne-am carat acasa congelati. Nu prea eram eu in dispozitia de facut excursii, dar am zis sa nu o refuz pe Anna si sa merg cu ea, Kareem si Niki. Nu de alta, dar ma salbaticesc daca tot refuz invitatii. Am cateva poze, desi au iesit ca naiba. Jumate pentru ca le-am facut eu prost, jumate pentru ca am tremurat ca un shit in frigul ala nenorocit. Hai sa pun una, totusi.


Despre Belgia si Romania, cu Mantzy

Mantzy, aka Andrei Mantog, este fenomenal. Asta de poate vedea si in blogrollul meu. Imi place cum gandeste si il admir ca i se rupe fix in doua de prejudecati si de opiniile celorlalti.

Ieri seara am incercat un mic experiment, si anume blogging la patrat. Cum se procedeaza? Se iau doi bloggeri si se pun la computer. Se deschide o fereastra de mess si se incepe o conversatie. Jocul consta in scrierea unei replici referitoare la locul unde esti, in timp ce partenerul de conversatie va da un raspuns pe acelasi subiect cu privire la locul in care se afla el.

Simplu, nu? Iata ce a iesit la noi:

Denisa: In Belgia sunt gagici misto.
Andrei : In Romania sunt barbati nesimtiti.

Andrei: In Romania se obisnuieste ca pietonul stropit din cap pana-n picioare de o masina in timp ce se afla pe trotuar sa-i multumeasca soferului ca nu l-a calcat.
Denisa: In Belgia se obisnuieste sa arunci mucul de tigara pe jos, sa faci pipi la coltul strazii fara ca macar sa te intorci cu spatele la trecatori atunci cand esti beat, sa treci pe rosu pentru ca masinile opresc oricum si sa conduci cu 70 la ora pe stradute stramte, unde esti nevoit sa pui frane bruste din 20 in 20 de metri.

Denisa: In Belgia sa faci 15 minute cu masina/metroul pana la munca inseamna sa strabati orasul si sa te consideri ghinionist ca te duci pana la dracu’n praznic.
Andrei: In Bucuresti sa faci 15 minute pana ORIUNDE este un record si va fi tratat de cei de la Guiness Book ca atare.

Andrei: Adolescentii din Romania citesc atat de putin incat, daca ai aduna toate foile citite de un licean in decursul vietii, nu ai reusi sa acoperi cu ele toate posterele cu formatii de cacat din propria-i camera.
Denisa: In Belgia sistemul de invatamant ii incurajeaza pe studenti sa nu citeasca. Ti se da mura’n gura silabusul (care, la ei, inseamna curs tiparit) si ai acolo toata bibliografia adunata. Daca un student e suficient de tampit sa ceara profesorului titluri din care poate citi mai mult despre un subiect anume, nu numai ca o sa fie privit ca un ciudat, dar va fi considerat si impertinent ca isi permite sa critice indirect maniera de predare.
Andrei: (corolar: prin urmare, liceenii romani ar face bine sa dea la facultate in Belgia. Le urez drum bun! Si succes la examene!)

Denisa: In Belgia sunt arabi peste tot si oamenii ii privesc cum ii privim noi pe tigani in Romania. Mai mult, daca saluti un vecin arab ai toate sansele sa fii considerata o curva gata sa se arunce in bratele musulmanului.
Andrei: In Romania femeile isi saluta vecinii arabi tocmai pentru ca spera ca vor deveni curvele lor.

Andrei: In Romania exista obsesia mall-ului. Daca s-ar construi un mall care ar putea sa-i cuprinda pe toti locuitorii Romaniei si, mai mult, unde toti romanii ar putea trai fara sa fie nevoiti sa iese din incinta, a doua zi ar fi neincapator (pentru ca s-ar intoarce si romanii din diaspora sa locuiasca in Mall-ul minune).
Denisa: in Bruxelles nu prea sunt mall-uri, in schimb oamenii cu stare isi cauta haine la second hand ca sa fie eco-friendly sau, dupa caz, vintage enough sa nu mai aiba nimeni haine ca ale lor.
Andrei: (corolar: nu prea construiesc belgienii mall-uri, dar sunt convins ca ar contribui la construirea celui de care vorbeam eu, din Romania, doar-doar or scapa de romanii din Belgia)

Denisa: In Belgia nu exista trotuare asfaltate. Au fost suficient de destepti sa le paveze cu placi sau piatra cubica, asa ca o simpla reparatie de tevi nu dureaza mai mult de o dupa-amiaza.
Andrei: In Romania nu exista NIMIC asfaltat. DAAAR… AVEM BORDURI!

Denisa: in Belgia nu este guvern de mai mult de 100 de zile (aici trebe gugalit, ma ocup later) si oamenii au organizat un mars impotriva divizarii tarii. Flamanzii si Valonii se urasc intre ei si, desi trebuie sa invete la scoala franceza sau olandeza, dupa caz, refuza sa o vorbeasca sau sa raspunda.
Andrei: Romanii se urasc intre ei fara sa faca discriminari (nu conteaza ca-i moldovean, oltean sau ardelean… important e ca-l urasti si capra lui trebuie sa moara). Si totusi, romanii sunt atat de rasisti si de intoleranti, incat daca descopera un tigan gay regreta ca nu pot sa-l omoare de doua ori.

Andrei: In Romania am vazut cum un caniche facea caca in fata ambasadei SUA. Era un caniche terorist, iar stapana lui era o scroafa comunista care i-a dat si un biscuite dupa ce-a savarsit fapta.
Denisa: In Belgia am vazut o gheisa pe strada, un tip care arata ca solistul de la Limp Bizkit (nush cum se scrie) vomita in mijlocul strazii si toti cersetorii au caine si il folosesc ca sa te impresioneze sau ca sa maraie la tine daca nu le dai bani. O tiganca romanca a incercat sa imi ghiceasca si sa imi vanda flori, desi eram singura (de parca mi-as cumpara singura un trandafir rosu) si m-a palmat de 2 euro.

La final fiecare blogger isi da acordul ca textul produs sa fie postat fara sa fie modificat, dar cu introducere si titlu proprii.

Eu n-o sa inchei cu o intrebare pentru cititori, cum a facut Andrei in postul lui, ci o sa incerc sa fac din "blogging la patrat" un experiment. Asa ca va invit sa incercati si voi asta. Pe orice tema, important este sa fie un text produs de o conversatie si replicile sa fie raspuns la afirmatiile celuilalt. Cine se baga? Eu una sunt deschisa sa mai incerc un astfel de experiment, deci nu ezitati sa ma contactati daca vi se pare ok. Daca nu, atunci ignorati-ma. Daca vi se pare bulshit, atunci inchideti fereastra si vedeti-va de viata voastra.

vineri, 16 noiembrie 2007

Turn your lights down low

Imi place mult melodia asta si ma face sa stau chill in coltul meu, cu ceaiul in mana si un zambet tembel pe fata. It's enough for me.

Despre concertul de aseara cand o sa am chef. Now I'm chillin'.

joi, 15 noiembrie 2007

Gheisele umbla libere prin Bruxelles

Cu totii am vazut filmul "Memoriile unei gheise", sau poate am citit cartea cu acelasi nume (de Arthur Golden). Asa ca avem o oarecare imagine a ceea ce inseamna (sau cum arata) o gheisa.

Paranteza - stiti momentele alea cand iti vine sa mori de ciuda ca n-ai un aparat foto la tine? Si ca ti s-a "foutu" camera la telefon? Azi am trait un astfel de moment. Inchidem paranteza.

Veneam agale de la scoala pe un frig crunt, la care ma impiedic mai mai sa-mi rup gatul. M-am dat cu rotile-n sus ca o toanta ce sunt si, evident, n-a sarit nici naiba sa ma ajute sa-mi scot fundul din baltoaca rece ca gheata in care aterizasem. Mi l-am scos singura si, strepezita de frig, am inceput sa caut cu privirea pe cineva care sa imi imprumute un servetel sa ma sterg de scursoarea de noroi care se prelingea pe blugii mei noi si pe cizmele (despre care revin sa va povestesc) abia luate.

Ridic ochii si, la cativa metri de mine, o japoneza rupta din Rai, de-o frumusete de mi-a taiat rasuflarea, cerea indicatii unui domn bine imbracat. Pana sa ma dumiresc ce si cum a si taiat-o, cu pasi scurti si rapizi, iar in cateva secunde a disparut din raza mea vizuala. Si eu, si nenea bine imbracat care o ajutase, stateam ca tembelii in mijlocul drumului, cu limba de-un cot, holbandu-ne in urma ei. Eram amandoi ca trazniti, incapabili sa ne miscam, absolut siderati ca o prezenta de-o asemenea feminitate si frumusete cutremuratoare cobora din miturile japoneze fix pe bulevardul Anspach din Bruxelles, sub privirile noastre.

Mi-o amintesc vag (desi am vazut-o acum 20 de minute). Era imbracata intr-un kimono alb, de matase (sa fie pleonasm?), pictat cu flori neagre si rosii si strans la mijloc cu un obi negru lucios. Purta slapi din aceia de lemn cu sosete albe (si, Dumnezeule, avea un picior minuscul). Spatele si gatul ii erau descoperite (pe frigul asta crunt) si pudrate puternic, la fel ca si fata.

Avea pe buze cea mai puterica nuanta de rosu pe care mi-a fost dat sa o vad in viata mea. Parul negru il purta prins in doua ace mari. Stiu doar ca a facut o reverenta si ca s-a indepartat cativa metri cu mergand cu spatele si tinandu-si capul plecat, dupa care s-a intors repede si a tasnit cu pasi marunti, urmarind cu degetul pe harta.

miercuri, 14 noiembrie 2007

Caféteria

La IHECS la caféteria se vinde bere si se poate bea acolo. Au si sala de fumat (unde e irespirabil, pentru ca nu cred ca e ventilata) si unde urla muzica in draci. Asa ca, daca ai o zi mai proasta, te poti reculege fara probleme acolo chiar si-n miezul zilei, intr-o atmosfera de club.