Gheisele umbla libere prin Bruxelles

Cu totii am vazut filmul "Memoriile unei gheise", sau poate am citit cartea cu acelasi nume (de Arthur Golden). Asa ca avem o oarecare imagine a ceea ce inseamna (sau cum arata) o gheisa.

Paranteza - stiti momentele alea cand iti vine sa mori de ciuda ca n-ai un aparat foto la tine? Si ca ti s-a "foutu" camera la telefon? Azi am trait un astfel de moment. Inchidem paranteza.

Veneam agale de la scoala pe un frig crunt, la care ma impiedic mai mai sa-mi rup gatul. M-am dat cu rotile-n sus ca o toanta ce sunt si, evident, n-a sarit nici naiba sa ma ajute sa-mi scot fundul din baltoaca rece ca gheata in care aterizasem. Mi l-am scos singura si, strepezita de frig, am inceput sa caut cu privirea pe cineva care sa imi imprumute un servetel sa ma sterg de scursoarea de noroi care se prelingea pe blugii mei noi si pe cizmele (despre care revin sa va povestesc) abia luate.

Ridic ochii si, la cativa metri de mine, o japoneza rupta din Rai, de-o frumusete de mi-a taiat rasuflarea, cerea indicatii unui domn bine imbracat. Pana sa ma dumiresc ce si cum a si taiat-o, cu pasi scurti si rapizi, iar in cateva secunde a disparut din raza mea vizuala. Si eu, si nenea bine imbracat care o ajutase, stateam ca tembelii in mijlocul drumului, cu limba de-un cot, holbandu-ne in urma ei. Eram amandoi ca trazniti, incapabili sa ne miscam, absolut siderati ca o prezenta de-o asemenea feminitate si frumusete cutremuratoare cobora din miturile japoneze fix pe bulevardul Anspach din Bruxelles, sub privirile noastre.

Mi-o amintesc vag (desi am vazut-o acum 20 de minute). Era imbracata intr-un kimono alb, de matase (sa fie pleonasm?), pictat cu flori neagre si rosii si strans la mijloc cu un obi negru lucios. Purta slapi din aceia de lemn cu sosete albe (si, Dumnezeule, avea un picior minuscul). Spatele si gatul ii erau descoperite (pe frigul asta crunt) si pudrate puternic, la fel ca si fata.

Avea pe buze cea mai puterica nuanta de rosu pe care mi-a fost dat sa o vad in viata mea. Parul negru il purta prins in doua ace mari. Stiu doar ca a facut o reverenta si ca s-a indepartat cativa metri cu mergand cu spatele si tinandu-si capul plecat, dupa care s-a intors repede si a tasnit cu pasi marunti, urmarind cu degetul pe harta.