Cat dureaza sa te asiguri?

Draga mama,

Imi pare rau ca te-am lasat sa imi intinzi singura rufele, dar n-am avut ce face. Dupa ce ca mi-ai spalat un munte de haine pentru cele cinci luni in care vom sta despartite, ai mai ramas si singura la intins...

Dar ce era sa ma fac cu nebuna? Iar cand spun "nebuna" ma refer la tipa cu asigurarile, care a venit acasa la noi. A, mare mi-a fost mirarea sa aflu ca poti programa sa vina cineva la tine acasa sa iti faca asigurare, asta daca esti suficient de lenes sa nu te schimbi din pijamale pana la patru dupa-amiaza. Omu' cat traieste invata.

Statea senina la masa si a durat minimum cinci minute intregi sa isi intinda pe masa toate dosarele. Cred ca era tactica de impresionare, ca n-a folosit decat o foaie din tot ce carase cu ea in punga aia de-un leu. Apoi a mai trecut o ora si gasise pe tabel cat ma costa sa ma asigur cu dinti, maini, picioare si alte alea pentru cinci luni.

Dupa fix trei minute (m-am uitat pe ceas) terminase de completat acel carnetel, taiase chitanta iar eu platisem totul. S-a terminat totul aici, ne-am multumit reciproc si ne-am strans mainile? Nuuuu. Pai de ce nu? Pentru ca domnisoara auzise de la mama ca sunt studenta la jurnalism. Si a simtit fizic nevoia de a-mi demonstra cat este dumneaei de inteligenta si talentata, asa ca mi-a expus extrem de detaliat cariera ei in jurnalism inainte de a se apuca de asigurari.

Mi-a detaliat cum "baga ea in calculator", ca "era singura care stia sa lucreze la tastatura", acea banda din subsolul ecranului pe care aparea cursul valutar. Si cum facea vox-uri (termenul, cand l-am pronuntat eu, era clar o necunoscuta) pe tema zilei pentru BZB. Si cum au "zburat-o" (citez) din redactie nu pentru ca nu se pricepea, ca doar ti-am zis, mami, ca "era cea mai buna", ci pentru ca au venit "pilele" sa se angajeze si ea nu mai avea loc.

Si cate si mai cate. O ora si jumatate din timpul meu pretios de leneveala/intins rufe/stat in preajma mamei. Totul pentru o treaba care se putea face in cinci minute (incluzand trei verificari si urarile de bine inscrise in codul manierelor). NU!!!

A urmat, in lungul drum catre usa (inca sapte-opt minute) o analiza detaliata a firmei de asigurari pentru care lucreaza. Aici includem:
- cat de multi oameni sunt fraieriti de firma la care eu (client) tocmai imi incheiasem o politia. Oamenii astia sunt plimbati cu lunile si nu-si mai primesc banii decat la Sfantu' Astepta
- cat de prost este seful ei care nu pricepe ca ea e mai desteapa ca el si isi permite sa ii spuna CE SA FACA. El, seful, ei, angajatei. Iti imaginezi ce impertinenta, mami?
- cum firma merge destul de prost si este posibil sa dea faliment chiar inainte sa revin eu in tara cand, teoretic (daca cheltuiesc pe ingrijiri medicala), mi-as putea recupera suma

Acestea fiind spuse, am incheiat conversatia (intr-un final apoteotic) cu un "multumesc". Da, mi-a luat Dumnezeu mintile. Eu (clientul) ii multumeam ei pentru:
- o ora si jumatate din viata mea absolut irosita
- neprofesionalismul de care a dat dovada
- detaliile despre viata ei personala si profesionala de care ma puteam lipsi
- ca i-am dat tot eu bani

Tipa a raspuns senina "cu placere, oricand". Da, cred si eu ca oricand ai mai irosi viata unui om total nevinovat si suficient de cretin sa piarda vremea cu tine, intrebandu-se "oare pana unde poate merge". Da, mereu ai fi dispusa sa iei comision pe treaba asta, punctand la capitolul "viata sociala".

A, nu v-am spus ca am "ramas prietene"? Avem numerele de telefon, asa ca "mai stam de vorba".

Mami, eu ma duc sa ma culc. Mi-am consumat suficienti neuroni in idiotenia mea, ascultand-o pe nebuna fara sa o expediez cu un sut in dos cat se poate de politicos. Ma duc sa dorm, pentru ca maine e ultima zi cand te vad pana la anul.

Noapte buna, mami!