Ca tot sunt aici sa invat....

Hai sa va povestesc si despre scoala, nu numai despre baruri si viata de noapte. Ca asa ii sade bine unei Erasmuse ca mine :D

Inainte de toate tin sa mentionez ca aici fac cursuri pe care NU eu le-am ales. Ceea ce completasem eu pe Learning Agreement a fost apa de ploaie si, pentru ca nu-s nici cal, nici magar (adica sunt anul IV, ultima generatie inainte de Bologna), n-au stiut unde sa ma incadreze. Asa ca mi-au varat pe gat un pachet de cursuri pe care vreau, nu vreau, trebuie sa le urmez. Buuun.

Ca sa nu ziceti ca-s carcotasa, incep cu avantajele:

- am doar doua sau trei cursuri pe zi, deci programul meu este foarte lejer
- exista pauza de masa intre 12.40 si 13.40, asa ca nu stau nehalita cate o zi intreaga, cum faceam in Bucuresti. Au cafeteria, dar nu se gasesc decat sandvisuri.
- am facut majoritatea cursurilor in Romania, deci stiu cu ce se mananca. Si ma ajuta sa inteleg mai bine, pentru ca, in franceza fiind, ma incurca limba si as fi ajuns sa am neclaritati
- unii profi sunt deschisi si te ajuta

Acum dezavantajele...

- am doar doua sau trei cursuri pe zi, deci programul meu este foarte lejer. Rezulta ca frec menta intre timp si imi cam irosesc viata.
- exista pauza de masa intre 12.40 si 13.40, au cafeteria, dar nu se gasesc decat sandvisuri de 4-5 euro.
- am aproape toate cursurile in amfiteatru si doar 2 seminare (engleza si multimedia). Sa le luam pe rand:

Engleza - nu vreau sa fac pe desteapta, dar aici se face engleza de clasa a saptea. Si fac cursul cu anul II. Drept urmare, la cursul de engleza ma cam plictisesc. Unu', pentru ca am fost activa la primul seminar, iar profesorul mi-a zis apoi ca n-am nevoie sa mai fac nici proiect in echipa (eu una m-am simtit aiurea ca-mi refuza sansa de a lucra cu alti colegi, sa ma mai integrez si eu, dar n-a vrut, oricat am insistat), nici teme, nici nu trebuie sa mai dau test. Daaaaar se pune prezenta. Asa ca ma duc la cursurile de engleza si stau acolo ca mobila, aproband silentios tot ce se intampla. Adica citirea unor articole si scoaterea ideilor principale, apoi scrierea lor la tabla.

Multimedia - facem seminarul cu un tip simpatic si tinerel, gata sa te ajute oricand. Daaaar, desi scopul seminarului este sa construim un site, in primul semestru se face teoria, iar in al doilea se trece la treaba. Eu, cum stau doar un semestru, n-am nimic de facut. Marele proiect de semestru este sa facem planul site-ului pe care il avem de construit semestrul viitor. :D Eu, cum mi-am facut celebrul site Barbie la seminarul lui George Popescu, inteleg in mare ce se intampla, deci am mai facut o data materia, deci ma plictisesc.

- restul cursurilor sunt in amfiteatru, deci nu pot decat sa iau notite, in niciun caz sa fiu activa. Am incercat la "Droit des medias", insa m-am balbait de jena (vorbeam de fata cu 300 de oameni, intr-o franceza stalcita de emotii), si au ras de mine. Asa ca am renuntat la iesirile nechemate.

Si acum, marele dezavantaj - mi-e ca naiba de greu sa ma integrez. Am ajuns sa consider studentii belgieni reci si foarte diferiti. E si vina sistemului, recunosc. Pur si simplu nu ai cum sa formezi un colectiv daca faci cursuri cu alti 300 de oameni in fiecare zi (ca merg la cursuri din ani diferiti). Mai incerci sa intrebi in stanga si in dreapta cate ceva, dar ori esti ignorat, ori privit ca un ciudat. Da, sunt si oameni amabili, dar putini. Si, in orice caz, cand ii intrebi ceva iti raspund la obiect si-ti ureaza apoi o zi buna. A doua zi, daca ii saluti pe hol, te-au uitat deja.

Am invatat sa imi vad de treaba si sa nu ma mai chinui atata sa le intru in gratii. Nu de putine ori am fost privita de sus si nu de putine ori a trebuit sa explic ce este Romania, daca avem o limba a noastra si ca nu, tigan si roman nu e totuna, desi sunt multi rromi in tara noastra. Si nu, nu suntem numai prostituate si cersetori, eu fiind dovada vie.

Nu de putine ori am fost luata de retardata pentru ca, la inceput, imi era greu sa ma exprim. Nu de putine ori eram barfita in fata, ei crezand ca daca nu pot face concordanta timpurilor la trecut, inseamna ca nu inteleg ce-mi spun.

M-a durut atunci, m-am simtit atacata personal, dar acum mi-a trecut. Am invatat sa iau fiecare cultura asa cum este si sa ma consider ghinionista ca am dat, in principal, peste asemenea oameni. Pentru ca-s si oameni ok aici, am cunoscut cativa, dar majoritatea m-a doborat.

Ceea ce ma intriga este ca am un prieten la Tournai (Erasmus in Belgia, dar in alt oras), care este absolut extaziat. Ma intreb mereu daca n-o fii totul numai in capul meu si daca nu cumva eu sunt aia care exagerez. Dar au fost situatii pe care, oricat le-am analizat apoi, le-am etichetat ca lipsa de ospitalitate, nu ca pe isterie din partea mea.

O sa invat sa imi placa Bruxelles-ul, dar mai am inca de descoperit.