vineri, 9 noiembrie 2007

Chef in stil "American Pie"

Asta s-a vrut petrecerea de aseara la care am fost cu ale mele collocataires. O tinea Cedric, iubitul lui Stephanie, la el acasa.

Fac o mica paranteza sa va descriu conacul unde sta acest tip. Se pare ca ar apartine unui mos foarte bogat care nu vrea sa-si tina casa goala, asa ca a inchiriat-o. Cedric sta acolo cu alti 4 tipi si platesc ceva de genul 3-400 de euro impreuna pentru:
- vreo 6 dormitoare de minim 30mp fiecare
- curte de hectare intregi, cu propriul lac
- terase si gradini etajate
- vreo 3 saloane cu semineu, canapele din secolul enspelea si candelabre de nu stiu ce valoare

E clar, conacul iti ia ochii. Si ce se gandesc sa faca in asa splendoare de casa baietii nostri? Sa toarne un chef mostru, stil American Pie party. Si nu, nu era nicio Stiffler's mom pe acolo, ca am avut grija sa intreb.

Cum? Au dat mesaj de tipul "da mai departe" pe MySpace tuturor prietenilor. Evident, chestiile astea se propaga rapid, asa ca nu este de mirare ca s-au adunat pe proprietatea imensa vreo 300 de persoane.

Pe la 11 noaptea, cand am ajuns eu cu Virginie, Sebastien si Sylvie (aa, am condus eu), cheful era deja in toi si mare parte din "invitati" erau manga. Nu le stiam decat pe colegele mele de camera, care s-au amestecat rapid in multime si m-am trezit absolut singura la un chef unde se putea bea doar bere din butoi (iar eu nu pun gura pe alcool).

Prevazatoare din fire, mi-am scos din poseta doza de Cola si am inceput sa sorb victorioasa, dar complet ignorata. M-am fatait dintr-un colt in altul vreo ora, dupa care a sarit un tip pe mine si a inceput sa vorbeasca atat de repede incat nu pricepeam ce vrea sa zica.

Mi-a luat un sfert de ora sa-i explic ca nu-s belgianca si ca am nevoie sa vorbeasca rar si clar cu mine ca sa inteleg. Era prea beat pentru asta. Stiu sigur, am verificat mirosul de alcool in ragaitura pe care mi-a suflat-o gingas in nas. Oricum, nu puteam sa ma plang, aveam si eu parte de putina interactiune cu o fiinta umana.

Cred ca asta a starnit ceva in restul, ca au inceput sa ma abordeze tipi absolut praf de beti. Unul mi s-a trantit cu toate cele 80 de kg in brate (in timp ce stateam pe canapea), iar alti 2 m-au acuzat ca vin din Romania cu aere pentru ca le-am refuzat propunerea de "make-out" cu amandoi in baia de la parter.

Am ascultat Akcent de m-am saturat si am ramas surprinsa ca toti stiau versurile si sareau de pe canapele de cate ori DJ-ul punea melodia. Adica de vreo 10 ori in cele 2 ore cat am stat eu acolo.

Am plecat curand dupa ce unul dintre betivii care m-au abordat (curatel, de altfel) mi-a spus ca trebuie sa faca treaba mare si ca revine in maxim 10 minute. Afara se stransesera vreo 3 masini de politie care verificau pe toata lumea. Pana sa ajungem noi la masina noastra, vreo patru gasti ne-au avertizat sa ne ascundem drogurile sau sa o luam pe alta cale spre masina, ca e politie mai sus. Am ras cu Vi de am cazut pe jos, mai ales ca toti vorbeau serios :D

De la ceilalti care au ramas am aflat ca s-a lasat cu scandal ca a turnat cineva bere in toate paturile si ca gazdele s-au suparat foarte tare. Ciudat, oricum. Belgienii astia au un mod de a se distra pe care nu-l inteleg. Ganditi-va ca pentru mine o seara de calitate inseamna o plimbare chill pe Victoriei si o cina la un restaurant italienesc bun, eventual un cocktail non alcoolic intr-un chillout bar dupa. De aici pana la calcat in voma pe alee si ascultat toate ineptiile e cale lunga.

Da, mi s-a mai zis, sunt prea fitoasa. O sa ma dezvat eu, prevad.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Stii ca imi mai trece dorul de tine citindu-ti blogul? Auzi la ea, sa reziste eroic in fata avansurilor fara perdea a minunatilor belgieni. Pai nu stii tu, my bitch, cate fete din Romania viseaza sa aiba iubiti strainezi?
Stii ce ma mira? Ca ti-au zis ca ai fite ca vii din Romania si nu ti-au zis ca nu se asteptau ca o romanca sa reactioneze asa la propunerea de makeout, avand in vedere asa-zisa reputatie pe care cica ar avea-o romancele prin Europa.
Si continua cu blogul ca faci bine! Nu de alta, dar sa nu fii si tu ca mine, care imi propusesem sa scriu pe blog toate chestiile pe care le faceau colocatarii mei americani si care ma socau. Speram si eu sa sparg gura targului cu experientele mele de culture-shock de peste ocean. Uite ca nu a fost sa fie! Sa nu faci ca mine, maica!

Denisa spunea...

@Carmen - Pai nu stiu ce astepti, ca doar n-ai ratat vreo sansa anume. Nu e prea tarziu sa ne povestesti ce-ai facut prin State. Bate fierul cat e cald!

Si eu tot din cauza asta am deschis blogul - sa imi mai alin dorul de voi si sa simt ca va comunic ce traiesc aici.

Si pe mine m-a mirat ca m-ai facut fitoasa, dar cred ca aveau putin dreptate, pentru ca am luat o mutra de acritura cand am auzit propunerea incat li s-a taiat oamenilor tot chefu' de conversatie interculturala :D

Irina spunea...

Deni, eu ma trezesc razand desi au trecut minute bune de cand am terminat de citit postul asta =))
Ai un stil prea tare de a descrie, cred ca ai lua numai 10 la Corespondetii lui Vasas, despre care banuiesc ca ai auzit deja cate ceva :P
te puup si ma apuc de citit mai departe ca am de recuperat :P

Denisa spunea...

@ Irina, multumesc frumos :D Din pacate l-am ratat pe Vasas, desi luasem optionalul lui care promitea sa fie tare :D

Nu fac decat sa consemnez adevarul istoric, pupa-m-ar Petcu pe frunte!