Draga mama,
Aglaja Veterani. Mere coapte, vinete pe gratar, macaroane cu branza si ou la cuptor. Dar mai presus de toate...placinta cu mere. Cu aluat subtire si umplutura multa, cu zahar pudrat peste. "Zaharul se face pudra in rasnita de cafea", imi ziceai. Aia veche, pe care o imprumuta Felicia, vecina de deasupra, cand eram mica.
Am mancat placinta cu mere cand a murit Ricky, primul si unicul meu papagal, in noaptea de Revelion. Cand l-am gasit cu capu'-n jos, atarnat de craca lui in colivie. Ricky, pe care-l alergase Mitica, primul nostru pui de pisica.
Am mancat placinta cu mere cand tineam diete ametitoare, dar nu puteam rezista mirosului care ma atragea ca un magnet in bucatarie.
Mama, tu faci placinta cu mere numai cand e frig. Si acum, daca inchid ochii, simt mirosul merelor coapte-n aluat, simt caldura din casa si il aud pe tata plangandu-se ca voia orez cu lapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
in primul rand, nu-i mai minti pe oameni c-as fi fenomenal, ce te-apucă?
in al doilea, mi se pare foarte cool ca papagalii mor cu capul in jos, nu stiam. oare liliecii mor invers?
in al treilea, si eu cred ca mirosul e cel mai important simt, cel putin in ceea ce priveste stimularea memoriei. Chiar am scris ceva despre asta, dar am sters ca prostu' cand am formatat.
nu-ti zic ca-i blogul fain, ca nu se potriveste cu imaginea mea de dur (sau de cur, mai degraba). In plus, va zice lumea ca ne complimentam reciproc. Prin urmare, salutari.
@il fenomeno a.k.a mantogler, salutari si de la mine :D si gata, nu mai mint. Nu de alta, dar sa n-afectam imaginea d/curului :D Si uite ca eu am c*aie, nu ca tine, si n-o mai dau atata pe dupa visin - imi place blogul tau! (aplauze inlacrimate si suspine pe fundal)
In aceeasi ordine de idei si comentarii, sa revenim totusi la placinta.
Atat am de spus: placinta cu mere acre rulzzz :)
Trimiteți un comentariu