Manifest pro-femei

Colegul meu Misu (un baiat pe care-l apreciez mult, de altfel, si caruia tin sa-i multumesc peaceastacale pentru gestul frumos de a ma ajuta, stie el cand) scrie pe blogul lui despre femei.

Si scrie fain, as zice. Cu o micuta completare, daca mi se permite. Femeile nu-s indobitocite de revistele glossy in sine, precum sugereaza el (interpretarea imi apartine). Si stiu sigur, c-am lucrat juma' de an pentru o astfel de publicatie si le-am puricat pe toate, iar textele din revistele de calitate sunt usor de lecturat fara urmari de tip "indobitocire". Ba unele sunt chiar misto.

Femeile-s indobitocite de publicitatea din acestea, pentru care companiile producatoare de cosmetice/haine/pantofi/decoratiuni platesc bani grei. Si care atrag ochii damelor mai ceva ca diamantele ('cos "Diamonds are a girl's best friends"), creand niste standarde menite sa vanda.

Bine, Misu made his point foarte clar si foarte frumos, mizand pe alta tema decat cea pe care o abordez eu aici. Dar, revenind la ceea ce mi-a trezit mie in minte post-ul lui, traim intr-o lume unde, daca nu cumperi, nu existi. Mai ales ca femeie. Si, ca sa n-o mai dau in clisee, hai sa recunosc ca imi cheltui banii cu cea mai mare placere pe haine care sa ma faca sa arat bine, pe farduri care sa ma faca sa par ceea ce vreau sa fiu si pe accesorii care sa imi aduca un pic de culoare.

Sa fie feminitate? Sa fie dorinta de a fii cea mai frumoasa pentru cel care vreau sa ma iubeasca? Cu siguranta putin din amandoua. Dar, mai mult decat toate acestea, sa fie nevoia de a atrage privirile altor femei??? Da, recunosc.

Si-mi aduc aminte acum de-o replica dintr-un film al carui titlu nu mi-l amintesc. Personajul ii spunea unui barbat ceva de genul:

"Only 5% of women dress up for men.. The rest of us like to dress up for other women"

Asadar, toata publicitatea asta a creat o competititie fantastica intre femei. Care mai de care sa-si expuna lookul in tendinte si, de ce nu, sa arate ceva prin asta. Statut social, nivel de salarizare al partenerului, gust si stil innascute etc. Si unde ajungem? La o competitie frivola si nedemna pentru sexul slab, care se vrea si se cere considerat egal cu cel tare.

Pai doamnelor, daca ne vrem atat de egale cu ei, masculii, de ce Doamne iarta-ma ne preocupam preponderent de look? De imaginea noastra in fata altor femei? De ce nu invatam nimic din solidaritatea masculina?

Pentru ca, revenind la filme si la clisee cinematografice, n-am vazut toate cum barbatii sunt uniti pana la moarte, gata oricand sa-si acopere prietenii? Era si-un banc pe tema asta:

Daca iubitul tau a lipsit o noapte de acasa si ti-a spus ca a fost la un prieten, atunci scoate agenda si suna-i pe toti 10 pe care ii are. Sapte dintre ei o sa confirme ca a dormit la fiecare acasa, iar ceilalti trei o sa sustina ca se afla inca acolo.

Acum... Hai sa invatam ceva de la barbati. Sa invatam ca avem nevoie de solidaritate ca femei. Si nu ma refer la marsuri feministe sau la construirea unei tabere inamice , pregatita sa atace sexul masculin. Hai sa fim si noi ca ei, daca tot ne vrem egalitatea.